vineri, 21 noiembrie 2014

Cultul periculos al lui Dorje Shugden

Controversa legata de cultul lui Dorje Shugden este probabil prea complexa pentru a putea fi expusa pe scurt in doar cateva fraze. Pentru a o intelege in totalitatea sa, ar trebui poate sa analizam modalitatea unica in felul ei, in care Buddhadharma a fost introdusa si stabilita in Tibet, aparitia si evolutia diferitelor traditii si linii de transmisie si luptele purtate ulterior intre acestea pentru putere seculara si autoritate religioasa, analiza care depaseste cu mult scopul acestei pagini informative. Cei interesati pot consulta, pentru mai multe detalii lucrari precum „The Dalai Lama an the Demon King” a lui Raimondo Bultrini, „Oracles and Demons of Tibet” de Rene de Nebesky – Wojkowitz sau „Dolgyal Shugden – A History” editata de Tibet House US.

Cel mai adesea, existenta lui Dorje Shugden este pusa in legatura cu viata si moartea calugarului Drakpa Gyaltsen, un inalt lama al traditiei Gelug, contemporan cu cel de-al cincilea Dalai Lama si intr-o oarecare masura rival al acestuia, un tantrika despre care se spune ca si-a incalcat in mod grav samaya sau legamintele tantrice si care a avut ulterior parte de o moarte tragica si misterioasa. Despre practicantii tantrici aflati intr-un stadiu avansat, care isi folosesc puterile in scopuri egoiste, sau despre cei care isi incalca legamintele si mor inainte de a apuca sa repare aceste greseli, se spune ca reapar sub forma unui tip de spirit puternic si inselator numit de catre tibetani gyalpo. Drakpa Gyaltsen nu a facut nici el exceptie de la regula; evenimentele deopotriva miraculoase si infricosatoare care au urmat mortii sale au parut a sugerat identitatea continuumului mental al lui Drakpa Gyaltsen cu cel al spiritului care si-a inceput, la scurta vreme dupa moartea sa, manifestarile distructive in regiunea tibetana numita Dol.

marți, 5 august 2014

Falsi guru din buddhismul Vajrayana (tibetan)

NAMO RATNATRAYAYA!

Ca urmare a unui complex de factori favorabili, diferite traditii buddhiste au patruns in ultimele decenii in locuri unde erau pana nu demult cvasi- sau total necunoscute si, in principal datorita mediatizarii, unele din aceste traditii au ajuns sa se bucure de un interes sustinut din partea publicului occidental. Printre aceste traditii se numara si Vajrayana, numita nu tocmai corect si buddhism Tibetan sau lamaism. Din fericire pentru cei interesati de invataturile acestei traditii, exista in prezent un numar de  lamasi autentici, pe deplin calificati pentru a disemnina invataturile si a oferi calauzire pe aceasta cale spirituala care isi desfasoara activitatea si in emisfera vestica. Din nefericire, alaturi de acestia si-au facut aparitia si lamasi sau invatatori a caror calificare este in cel mai bun caz indoielnica dar care, reusesc sa-si gaseasca adepti in randul publicului neinformat. Fenomenul nu este in nici intr-un caz nou, astfel de invatatori neautentici existand practic dintotdeauna. Insusi Buddha Shakyamuni a profetit ca invataturile sale nu vor putea fi distruse niciodata din exteriorDharma, a spus acesta, va fi distrusa numai din interior de catre cei care abuzeaza si distorsioneaza intelesul invataturilor.

Importanta autenticitatii maestrului spiritual (Skt: guru; Tib: lama) este pe deplin evidenta daca privim la importanta cruciala pe care lama il joaca in contextul Vajrayana. Intr-adevar, se poate afirma fara exagerare ca lama sau guru este totul in sistemul Vajrayana. Lama este cel care introduce discipolul in mandala, cel care ii face cunoscuta adevarata natura a mintii, cel care acorda imputernicirile si transmite mantrele necesare. Fara pic de echivoc, fara un lama autentic  capabil sa transmita invataturile necesare, Vajrayana nu poate fi practicata. A incerca sa practici diverse  mantre si tehnici spirituale din carti echivaleaza, conform unui citat clasic, cu a incerca sa obtii ulei de susan storcand o piatra.
Un lama autentic trebuie in primul rand sa apartina unei traditii buddhiste autentice. Sistemul Vajrayana a fost transmis de la maestru la discipol intr-o succesiune neintrerupta. Ca atare, un lama autentic ar trebui sa poata indica fara echivoc cine este guru sau, cine este guru gurului sau si asa mai departe. Un lama care nu apartine nici unei linii de transmisie, sau care si-a inventat singur propria sa „traditie” trebuie privit drept impostor.

In al doilea rand, intrucat multe din procedeele folosite in Vajrayana permit o experienta concreta si imediata, este necesara abilitatea maestrului de a facilita discipolului acea experienta. Aceasta capacitate se obtine un urma unei perioade lungi de practica personala intensa care, in cele mai multe traditii Vajrayana presupun un minimum de trei ani, trei luni si trei zile de meditatie si practici aditionale sustinute. La sfarsitul acestei perioade, capacitatea de a oferi initieri si a transmite invataturile este confirmata sau infirmata de catre guru practicantului iar acesta din urma este fie investit cu titlul de lama fie i se cere sa-si continuie practica inca o perioada. Asadar, un invatator autentic ar trebui sa indice cand si in ce conditii i s-a permis sa transmita invataturile, sa ofere initierile samd.

In al treilea rand, un lama autentic trebuie sa stapaneasca el insusi tehnicile de meditatie pe care le preda si sa ofere sprijin in sensul acesta discipolilor. 

In al patrulea rand, un lama autentic ar trebui sa posede boddhicita, adica motivatia de a ajuta toate fiintele sa se elibereze de ciclul nasterii si a mortii, fara nici un fel de discriminare. Ca atare, un lama autentic nu va discrimina pe baza etnicitatii, sexului, ocupatiei, statutului social, etc. Un lama autentic va fi usor de abordat si nu se va izola intr-un turn de fildes.